Adio, circ ludic: Puscifer îngroapă satira sub un zid de post-punk abraziv în „Normal Isn’t”

Pe 6 februarie 2026, Maynard James Keenan a decis că gluma s-a terminat. „Normal Isn’t”, noul material Puscifer, lovește direct în plexul unei industrii obișnuite cu experimentele ludice și electronica bizară a colectivului din Arizona. De data aceasta, trupa a ales să coboare în catacombele sunetului, abandonând estetica de cabaret digital pentru o abordare frontală, matură și lipsită de orice urmă de compromis comercial. Sunetul este o deviere brutală de la traiectoria anterioară, fiind dominat de chitări grele și texturi goth care amintesc de perioada de aur a genului, dar filtrate printr-o lentilă modernă, cinică. Basul pulsează visceral sub straturi de distors murdar, transformând fiecare piesă într-o experiență claustrofobică. Nu mai este vorba despre ironie subtilă, ci despre o greutate sonoră care impune respect și care ancorează proiectul într-o zonă mult mai întunecată a spectrului post-punk. Prin „Normal Isn’t”, Puscifer demonstrează că s-a detașat definitiv de eticheta de „proiect secundar”. Este un disc care zgârie și lasă urme, o declarație de război împotriva complacerii artistice, unde vocea lui Keenan capătă o gravitate aproape profetică. Dacă sperați la confortul sintetic de altădată, ați greșit adresa; acesta este sunetul unei lumi care și-a pierdut busola, livrat cu precizia chirurgicală a unor veterani care nu mai au nimic de demonstrat.